Fidelă misiunii de a salva vieţile celor aflaţi în dificultate, Asociaţia „BGS pentru Dezastre şi Calamităţi”, cu sprijinul financiar şi al salvatorilor din cadrul companiilor BGS DIVIZIA DE SECURITATE şi AMBULANŢA BGS MEDICAL UNIT, a participat începând cu anul 2004 la numeroase acţiuni de căutare a unor copii dispăruţi, aceasta fiind una dintre cele patru mari direcţii (alături de inundaţii, deszăpeziri, donaţii pentru persoane din zone defavorizate) spre care şi-a concentrat eforturile umanitare.
Astfel, din cele aproximativ 20 de cazuri din ultimii 5 ani, cele mai mediatizate au fost următoarele:
2004: Căutarea copilului Vlad Tudor, dispărut de lângă mama sa în apropierea Mănăstirii Cocoş şi găsit fără suflare în Pădurea Babadag.
August 2005: BGS a mobilizat echipele de salvatori pentru găsirea micuţei Andreea Dodan, dispărută din satul Plopeni, Constanţa.
Mai 2006: Salvatorii BGS au participat la căutarea copilului Radu, dispărut din satul Chiliile, Buzău. A fost găsit şi stabilizat cu ajutorul Ambulanţei BGS.
Septembrie 2006: Căutarea micuţului Marian Iordache, de 2 ani, dispărut din curtea casei bunicilor, situată în comuna Hăneşti, Botoşani.
Noiembrie 2006: Căutarea micuţei Roxana Iakab, dispărută din comuna Hoghiz, Braşov.
Februarie 2007: Căutarea copilului Stoica Adrian de 9 ani, din Sinteşti, Ilfov.
Ianuarie 2008: Căutarea unei fetiţe de 12 ani (Mariana Rainea), în Chitila (Ilfov).
Mai 2008: Căutarea copilului Ali Sezer, de 3 ani, din jud. Constanţa.
Octombrie 2008: Căutarea unei fetiţe de 4 ani din Giurgeni, jud. Neamţ, găsită în urma acţiunii.
August 2009: căutarea copilului Constantin Velcev de 7 ani, din Techirghiol, dispărut în staţiunea Rânca, negăsit în urma acţiunii.
În toate aceste cazuri, salvatorii au fost mobilizaţi în urma apelurilor disperate ale membrilor familiilor celor dispăruţi, primite la dispeceratul companiei BGS DIVIZIA DE SECURITATE sau de către conducerea Grupului BGS.
De asemenea, compania BGS DIVIZIA DE SECURITATE s-a implicat în prevenirea acestui fenomen, participând în 25 mai 2008 alături de „Jurnalul Naţional”, la campania de presă „Copilul tău este în siguranţă?”.
Pe lângă aceste cazuri, în care copiii au fost declaraţi dispăruţi la Poliţie, în activităţile curente de pază a unor zone de agrement din capitală, agenţii BGS s-au confruntat şi cu situaţii de găsire a unor copii rătăciţi şi disperaţi (12 în ultimul an), care nu-şi găseau părinţii / supraveghetorii.
25 mai - Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi
Actiuni 2009
Vineri seara, 24 iulie 2009, 61 de salvatori BGS dotaţi cu 17 maşini de teren şi 10 ATV-uri au pornit înspre Rânca, jud. Gorj, pentru a se alătura echipelor de căutare a băieţelului Constantin Velcev de 7 ani.
DISPARIŢIA. Acesta ajunsese la munte miercuri seară împreună cu bunicii. S-au cazat la cabană, unde îi aşteptau prieteni de-ai bunicilor. Joi după-amiaza, în jurul orei 17.30, băieţelul a dispărut din preajma cabanei, iar bunicii şi ga ...
Vineri seara, 24 iulie 2009, 61 de salvatori BGS dotaţi cu 17 maşini de teren şi 10 ATV-uri au pornit înspre Rânca, jud. Gorj, pentru a se alătura echipelor de căutare a băieţelului Constantin Velcev de 7 ani.
DISPARIŢIA. Acesta ajunsese la munte miercuri seară împreună cu bunicii. S-au cazat la cabană, unde îi aşteptau prieteni de-ai bunicilor. Joi după-amiaza, în jurul orei 17.30, băieţelul a dispărut din preajma cabanei, iar bunicii şi gazdele au început să-l caute prin curte, prin spate, apoi au luat toate vilele la rând, bătând din uşă-n uşă. S-au gândit că s-a luat cu joaca, cu vreun copil, şi a intrat într-una din vile.
DEMARAREA CĂUTĂRILOR. Abia la ora 19.00 au sunat la Dispeceratul naţional Salvamont, pentru că au găsit numărul de telefon afişat undeva, în centrul staţiunii. Pe la ora 20.00 au venit şi salvamontiştii şi au început să-l caute în primul rând prin cele 500-600 de cabane - multe dintre ele în construcţie, apoi în locurile mai greu accesibile şi în canalizări. Singurul indiciu a fost mărturia unui turist, care ar fi văzut băieţelul îndreptându-se spre pădure.
SESIZAREA DISPARIŢIEI LA POLIŢIE. Directorul Salvamont a sesizat dispariţia copilului la Poliţie în jurul orei 22.00, astfel că imediat a fost instituit un punct de comandă, condus de adjunctul şefului IPJ Gorj.
ECHIPE NOI DE CĂUTĂTORI. Căutările salvamontiştilor au continuat şi pe timpul nopţii de joi spre vineri, dar şi a doua zi (vineri) dimineaţă, când li s-au alăturat 60 de poliţişti şi jandarmi. Vineri noaptea au ajuns la faţa locului şi cei 61 de salvatori BGS, cărora le-a fost oferită cazare într-o sală de sport din satul Novaci, de lângă Rânca. Sâmbătă dimineaţa aceştia au început căutările, împânzind pădurile pentru a-l găsit în viaţă pe Costi. Tot sâmbătă, a treia zi de la dispariţie, a fost adus un elicopter cu termoviziune al Ministerului de Interne, numărul participanţilor la scotociri dublându-se. Duminică au fost peste 300 de oameni care au străbătut traseele prin munţi fie pe jos, fie pe ATV-uri, motociclete sau maşini de teren. De luni însă, pentru că mulţi dintre poliţişti şi jandarmi, dar şi dintre voluntari s-au întors la serviciu, căutările s-au făcut cu aproximativ 130 de oameni, printre care şi salvatorii BGS. Aceştia au oprit căutările luni seara şi s-au întors în Bucureşti marţi.
ACŢIUNILE DE CĂUTARE ÎNTREPRINSE DE SALVATORII BGS. Pentru că timpul a fost foarte bun şi temperaturile destul de ridicate chiar şi pe timpul nopţii, salvatorii BGS au avut până în ultima clipă speranţa că îl vor găsi pe băiat în viaţă. Aceştia au început căutările sâmbătă dimineaţă, subordonându-se comandantului acţiunii (adjunctul şefului IPJ Gorj) şi colaborând cu jandarmii, pădurarii, salvamontiştii şi alţi voluntari. Erau echipaţi cu bocanci, lanterne, staţii de emisie – recepţie, fluiere, toporişti, truse medicale de prim ajutor.
Zona de căutare avea o configuraţie mixtă: perete de stâncă cu muchii ascuţite, păşuni alpine, păduri dese pe care doar cu piciorul le poţi străbate, întrucât nu existau poteci, drumuri pline de pietre doar pe păşunile alpine şi peste creste. Pentru a cerceta această zonă, salvatorii BGS au format lanţuri umane de câte 7-8 persoane, pornind dinspre vârful muntelui înspre văi; au format echipe care au cercetat albiile râurilor atât pedestru, cât şi cu ATV-uri. Traseele de câte 5-6 ore de mers pe jos au fost dificile din cauza desişului pădurilor, care au necesitat defrişări cu toporişca pentru a fi parcurse. Toate albiile pâraielor au fost străbătute cu piciorul de câteva ori. Căutările celor 61 de salvatori BGS s-au întins pe parcursul a aproximativ 50 de ore.
Salvatorii BGS am vorbit cu ciobanii, cu văcarii, cu culegătorii de mure, de ciuperci, însă nimeni nu-l văzuse pe băiat!
După cinci zile de căutări fără niciun rezultat, salvatorii BGS au decis să se retragă. „E de neexplicat cum un copil de şapte ani, încălţat cu papuci şi având probleme locomotorii ar fi putut străbate dealuri şi păduri. Nu vrem să ne gândim la ceea ce poate fi mai rău, dar varianta răpirii pare tot mai plauzibilă. Dacă n-a fost aşa şi copilul s-a rătăcit, şansele de a mai fi găsit în viaţă sunt minime. În zonă există câteva sute de oameni care îşi câştigă existenţa din cules ciuperci. Şi noi am colaborat cu ei în operaţiunile de căutare a copilului. Dacă vor apărea noi indicii că băieţelul mai este în viaţă, ne reîntoarcem şi reluăm acţiunea”, a declarat Bogdan Oprea, coordonatorul salvatorilor BGS.
ACCIDENTĂRI ÎN TIMPUL CĂUTĂRILOR. 61 de angajaţi BGS au scotocit, pas cu pas, toată zona. „Zilnic făceau în medie, 20 de kilometri pe jos şi 80 cu maşina sau ATV-ul. Au periat toată zona. Spaţiile între oameni erau de 20 de metri. Dacă micuţul era acolo, l-am fi găsit. Am fost de şase-şapte ori în aceleaşi locuri. Drumul e greu şi accidentat. Oamenii mei, echipaţi corespunzător, antrenaţi şi experimentaţi şi tot au avut de suferit în aceste zile. Unii dintre ei s-au ales cu fracturi de coaste şi de membre. Am decis să ne retragem. Căutările par fără sens. Dacă nu l-a răpit nimeni sau nu l-au ucis animalele, doar culegătorii de ciuperci mai pot da de el. Doar printr-un miracol mai poate fi găsit.”, susţine Bogdan Oprea.
CURAJUL SALVATORULUI ”VETERAN”. Daniel Pucheanu (”Dan Bătrânu”) face parte din primii salvatori ai BGS, participând până în prezent la toate acţiunile întreprinse: la inundaţii începând cu anul 2005 (în judeţele Timiş, Olt, Teleorman, Vrancea, Ialomiţa, Dolj), la deszăpeziri în 2003, 2004, 2005, 2008 şi la toate căutările de copii dispăruţi, pe micuţul Radu din satul Chiliile jud. Buzău găsindu-l chiar el, în mai 2006.
Dan are la activ cursuri de pregătire în alpinism, speologie, rescue-diver şi paramedic. A obţinut permis de barcă pentru apele teritoriale şi internaţionale. În viaţă se ghidează după principiul „Speranţa moare ultima”. Ca salvator are drept sfat: „Nu vă panicaţi! Calmul este esenţial în orice situaţie dificilă. Şi...aveţi încredere că cineva e acolo să vă ajute!”
Dan şi-a ”câştigat” porecla de ”Bătrânu'” printre salvatorii BGS datorită înţelepciunii, calmului, seriozităţii şi optimismului cu care a abordat şi cele mai delicate situaţii din ”cariera” de salvator. Familist convins, se afla în concediu împreună cu familia lui în jud. Teleorman, când la sfârşitul săptămânii trecute a aflat că Bogdan Oprea mobilizează salvatorii într- o nouă acţiune de căutare a unui copil. S-a alăturat grupului de salvatori în cel mai scurt timp, convins că şansa lui de a salva o viaţă îi va asigura ulterior o împlinire deosebită şi cel mai plăcut concediu...
În cursul zilei de sâmbătă, 25 iulie, în timpul căutărilor de la Rânca, a suferit două fracturi în urma unei prăbuşiri într-o râpă cu ATV-ul. A fost necesară intervenţia Ambulanţei BGS pentru a-l transporta de urgenţă la spital şi a i se imobiliza în gips mâna şi piciorul stâng. Chiar şi după ce a fost adus de la spital, nu vroia să-şi abandoneze colegii salvatori, cerându-i lui Bogdan un ”post” de şofer, ca să continue căutările şi să fie aproape de echipă.
”Dan Bătrânu este uluitor! reacţia şi omenia lui ne-a servit ca un duş rece tuturor şi ne-am dat seama că sentimentul pentru care noi suntem acum aici este mai puternic decât noi înşine!”, spune Bogdan Oprea, preşedintele Grupului BGS.
Salvatorii BGS au participat vineri, 1 februarie 2008, la cautarile intreprinse pentru gasirea unei fetite de 12 ani, disparuta in Chitila, in noapte de 31 ianuarie.
Salvatorii BGS au primit apelul de ajutor din partea Poliţiei Ilfov. „Ne-au sunat sa ne roage sa îi sprijinim în căutările întreprinse. Ne-a bucurat iniţiativa, pentru că Salvatorii BGS au experienţă în astfel de acţiuni. Aşadar, ne-am mobilizat imediat şi am pornit către Chitila”, povesteşte Bogdan Oprea, pre ...
Salvatorii BGS au participat vineri, 1 februarie 2008, la cautarile intreprinse pentru gasirea unei fetite de 12 ani, disparuta in Chitila, in noapte de 31 ianuarie.
Salvatorii BGS au primit apelul de ajutor din partea Poliţiei Ilfov. „Ne-au sunat sa ne roage sa îi sprijinim în căutările întreprinse. Ne-a bucurat iniţiativa, pentru că Salvatorii BGS au experienţă în astfel de acţiuni. Aşadar, ne-am mobilizat imediat şi am pornit către Chitila”, povesteşte Bogdan Oprea, preşedinte BGS Divizia Dezastre şi coordonator al expediţiei.
Astfel, 12 maşini şi 20 de salvatori au plecat la drum, având misiunea de a verifica zonele greu accesibile cu piciorul şi de a intra cu maşinile acolo unde doar cele de tip 4X4 o pot face. „Pe lângă experienţă şi pregătire, avem echipamentele necesare şi maşini de teren”, adaugă Bogdan Oprea.
Salvatorii s-au împărţit pe echipe şi au început căutările. Au periat câmpurile de la intrarea în localitate, scotocind fiecare tufiş sau loc unde ar fi putut găsi copilul. Au verificat şi zona mlăştinoasă de la ieşire, dar şi groapa de gunoi. Au căutat pe o suprafaţă de câteva mii de hectare.
Operaţiunea nu a fost însă lipsită de incidente. „În timpul căutărilor efectuate pe câmp am nimerit cu maşina pe o porţiune de gheaţă. Nu mi-am dat seama că este o groapă acoperită de gheaţă şi am forjat. Eram contra cronometru, pentru că la astfel de căutări orice secunda poate fi vitală. Aşadar, am înaintat, dar m-am trezit că maşina o ia în jos, rămânând prinsă cam 30 de cm în acea groapă. A fost nevoie de intervenţia unui coleg care avea maşină cu troliu. Am ieşit de acolo, continuând acţiunea alături de colegii mei”, relatează George Duminica, unul dintre salvatorii BGS.
Intervenţia salvatorilor BGS nu s-a finalizat şi cu găsirea copilului, însă a fost de un enorm ajutor organelor de anchetă.
Copilul a fost găsit în jurul orelor 17.00 ale aceleiaşi zile, în urma unei informaţii primite de către Poliţie. Fetiţa se ascunsese în sat, întrucât era corigentă la trei materii şi nu vroia să spună părinţilor.
O fetiţă de nici 4 ani a dispărut de pe câmpul unde părinţii săi culegeau porumbul. Aceasta a fost găsită, plângând, de un consătean milos, care a luat-o acasă. Însă toată noaptea, Elena Daniela Bucşă a fost căutată de însemnate forţe de ordine, salvamontişti şi salvatori BGS, specializaţi în acţiuni de găsire a copiilor dispăruţi.
Cei 30 de salvatori BGS au fost mobilizaţi în urma apelului primit de la Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexu ...
O fetiţă de nici 4 ani a dispărut de pe câmpul unde părinţii săi culegeau porumbul. Aceasta a fost găsită, plângând, de un consătean milos, care a luat-o acasă. Însă toată noaptea, Elena Daniela Bucşă a fost căutată de însemnate forţe de ordine, salvamontişti şi salvatori BGS, specializaţi în acţiuni de găsire a copiilor dispăruţi.
Cei 30 de salvatori BGS au fost mobilizaţi în urma apelului primit de la Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual, în seara zilei de miercuri, 22 octombrie 2008. Aceştia au plecat de urgenţă la Giurgeni, jud. Neamţ, pentru a se alătura echipajelor de căutători formate din zeci de poliţişti, jandarmi, cadre ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Petrodava Neamţ şi salvamontişti veniţi anume de la Piatra Neamţ. În acţiunea de căutare, salvatorii BGS au utilizat 12 autoturisme de teren şi 6 ATV-uri, cu ajutorul cărora, în noaptea de miercuri spre joi, 22 spre 23 octombrie, au fost „periate“ sute de kilometri pătraţi de teren, adică toate câmpurile şi pădurile din apropierea satului Giurgeni, comuna Valea Ursului.
Deznodământul situaţiei a fost unul fericit, în condiţiile în care micuţa Elena Daniela Bucşă a fost descoperită în viaţă, acasă la un vecin al familiei disperate, după ce forţele mobilizate s-au dat de „ceasul morţii“ s-o găsească. Micuţa a fost adusă joi dimineaţă, 23 octombrie, la secţia pediatrie din cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, pentru un consult. Părinţii săi au menţionat că starea fetiţei era bună, aceasta nu a suferit de frig sau alte probleme de sănătate.
Bogdan Oprea, coordonatorul echipajelor BGS, a fost de părere că părinţii fetei au dat dovadă de o neglijentă crasă, întrucât copilul putea să fie atacat de animale sălbatice sau să i se înrăutăţească starea de sănătate din cauza temperaturilor foarte scăzute.
Ali Sezer în vârstă de 2 ani şi opt luni a dispărut sâmbătă, 17 mai 2008, în jurul orei 11.30 de pe un câmp de lângă satul Viroaga – comuna Cerchezu din judeţul Constanţa.
A fost căutat în prima zi de rude şi de poliţişti până în jurul orei 1.00 noaptea. Căutările au fost reluate duminică, poliţiştilor alăturându-li-se şi jandarmii, iar un elicopter uşor de la MIRA şi un avion de la Tuzla au survolat zona patru ore. În noaptea de duminică spre luni au ajuns l ...
Ali Sezer în vârstă de 2 ani şi opt luni a dispărut sâmbătă, 17 mai 2008, în jurul orei 11.30 de pe un câmp de lângă satul Viroaga – comuna Cerchezu din judeţul Constanţa.
A fost căutat în prima zi de rude şi de poliţişti până în jurul orei 1.00 noaptea. Căutările au fost reluate duminică, poliţiştilor alăturându-li-se şi jandarmii, iar un elicopter uşor de la MIRA şi un avion de la Tuzla au survolat zona patru ore. În noaptea de duminică spre luni au ajuns la faţa locului 30 de salvatori BGS, efectivul total al căutătorilor fiind de aproximativ 85 de oameni. Căutările copilului s-au oprit luni, în cea de-a treia zi de la dispariţie, în jurul orei 14.30.
În timpul căutărilor, oamenii legii au descoperit pe câmp o şosetă şi un pantof cu care băiatul era încălţat în momentul dispariţiei.
Deznodământ tragic
Şi totuşi, cele mai sumbre previziuni de la sfârşitul căutărilor s-au adeverit. Copilul a fost găsit la seceriş, într-un lan de grâu. Oasele copilului au fost găsite sâmbătă, 27 iulie 2008, pe un câmp în apropiere de satul Măgura, judeţul Constanţa. Conform purtătorului de cuvânt al IPJ Constanţa, subinspector Radu Croitoru, rămăşiţele se aflau la aproximativ 3 kilometri de locul în care în urmă cu 10 săptămâni, pe 17 mai, a dispărut micuţul Alis Sezer.
Lucrătorul de pe o combină a observat o bluziţă albastră şi, ştiind de dispariţia copilaşului, a coborât să verifice zona. A găsit apoi şi oasele şi a alertat poliţia.
Actiuni 2006
Salvatorii BGS - sansa micutului Radu
„Preţ de vreo 15 secunde ne-am uitat unul la altul, întrebându-ne din priviri dacă este real ceea ce vedem”
Salvatorii BGS, membrii ai Asociaţiei BGS - Divizia Dezastre şi Calamităţi, au fost cei care l-au găsit luni, 1 mai a.c., pe Radu (copilul dispărut din Chiliile), într-o operaţiune de salvare care a durat doar 1 oră şi jumătate.
Acţiuni: dispariţii - Buzău
Salvatorii BGS - sansa micutului Radu
„Preţ de vreo 15 secunde ne- ...
Salvatorii de la BGS au participat la toate căutările de copii dispăruţi, atunci când le-a fost cerut ajutorul. Se implică pentru că le pasă.
„Căutăm copii dispăruţi pentru ne pasă şi putem”
Poliţia Română a semnat până acum şase protocoale cu ONG-uri care ajută, declarativ, copiii dispăruţi. Singurii care s-au implicat până acum sunt salvatorii de BGS. Fără nici un protocol.
Salvatorii de la Divizia Dezastre a BGS au fost la Niculiţel, în căutarea lui Vlăduţ Tudor. Apoi, la Plopeni, pentru Andreea Dodan. La Chilii, unde au salvat viaţa lui Răducu, un băieţel de 3 ani. La Hăneşti, în cazul Iordache Marian, băieţelul de 2 ani ucis de concubinul mamei. La Hoghiz, pentru Roxana Iakab. Şi la Sinteşti, pentru Stoica Adrian, băieţelul dispărut pe malul râului Sabar.
Rep: De ce vă implicaţi în căutarea copiilor dispăruţi?
Bogdan Oprea, preşedinte BGS:Pentru că în România nu se implică nimeni cu adevărat si pentru că putem. Cei mai mulţi dintre salvatorii de la BGS sunt părinţi. Sau sunt fraţi mai mari. Şi-i motivează puternic numai gândul că un copil se află în pericol, pierdut undeva singur.
Antrenaţi şi motivaţi
Sunteţi pregătiţi pentru astfel de operaţiuni, de scotocire?
Am devenit. Iniţial, nu aveam nici un fel de cunoştinţe în domeniu. Aveam doar o inimă uriaşă. Fiecare dintre noi credea că va găsi copilul însă, ulterior, ne-am dat seama că avem nevoie de nişte cunoştinţe în plus. Am început să citim materiale de pe internet, am vorbit cu specialişti, am citit cărţi şi am tras nişte concluzii. Pe care am încercat să le punem în aplicare. Au funcţionat, dovada fiind copilul pe care l-am găsit la Buzău. Raportat la pregătire, salvatorii BGS au ajuns să fie alpinişti, scafandri de salvare, paramedici, să conducă ambarcaţiuni cu motor.
Care dintre cazurile în care v-aţi implicat v-a impresionat cel mai tare?
Vlăduţ (n.r.- băieţelul dispărut în pădurea Niculiţel). N-a fost om de la noi care să nu fi plâns când a aflat că a murit. Alt caz impresionant a fost Răducu. El a fost un caz fericit. Am fost anunţaţi tot târziu, trecuseră 2 zile şi 2 nopţi de când dispăruse. Am plecat noaptea din Bucureşti, pentru că ziua, cu tot convoiul pe care-l formăm, este aproape imposibil. Am ajuns dimineaţa la Buzău şi în 3 ore l-am găsit.
Cum colaboraţi cu poliţia pe astfel de cazuri? Sunt bucuroşi poliţiştii când voluntarii vin să le dea o mână de ajutor sau dimpotrivă?
În ultima perioadă au început să fie bucuroşi. La început, ne-au privit cu reticenţă, ca pe nişte competitori. Apoi, au văzut că noi suntem acolo pentru a găsi un copil şi pentru a-i sprijini şi pe ei în căutări. Peste tot în lumea civilizată se apelează la voluntari. De ce nu s-ar întâmpla şi în România lucrul ăsta? Noi cerem doar să fim anunţaţi, ca să putem fi eficienţi.
Valoarea unei vieţi
Poliţia Română v-a propus un protocol de colaborare pe astfel de cazuri. Singurul lucru pe care l-aţi solicitat a fost prezenţa unui antemergător al poliţiei, atunci când vă deplasaţi spre zona în care a dispărut copilul respectiv. De ce e necesar antemergătorul?
În primul rând pentru că noi plecăm în convoi. Formăm o coloană de maşini pline cu oameni, cu echipamente, remorci în care sunt puse ATV-uri, motociclete de teren, câini de căutare a copiilor. O astfel de coloană se deplasează greu prin aglomeraţia din oraş şi orice întârziere poate fi fatală pentru copilul care este pierdut. Pe de altă parte, suntem nevoiţi să rămânem în coloană pentru a nu avea accidente. Când transporţi ATV-uri pe o platformă, se poate întâmpla să se desprindă şi, atunci, trebuie văzut şi fixat. Maşina din spate trebuie să supravegheze maşina din faţă. Ultima maşină din coloană nu are remorcă, transportă doar oameni. Antemergătorul e necesar pentru a creşte viteza de reacţie şi siguranţa paricipanţilor din traficul rutier. Nu am cerut antemergător ca să mergem la antrenamente! Ci doar atunci când viaţa unui copil este în pericol şi noi îl putem ajuta. Ce s-ar fi întâmplat dacă am fi ajuns cu o jumătate de oră mai târziu la Buzău?
Dar cei de la IGPR nu au acceptat propunerea!
Au invocat tot felul de motive, că nu pot, că nu au nici un temei legal… Din punctul meu de vedere nici un motiv nu stă în picioare. Pur şi simplu nu au vrut. Şi s-ar putea ca un copil, un singur copil, să plătească cu viaţa pentru asta. Înainte să se întâmple lucrul ăsta, eu i-aş ruga pe cei responsabili să-şi imagineze că acel copil ar putea fi copilul lor. Sau nepotul lor. Dacă te gândeşti că în România moare un copil, nu ţi se pare aşa o tragedie. În România mor mulţi copii… Dar, dacă te gândeşti că acel copil ar putea fi al tău, atunci te cutremuri cu adevărat. Deciziile care ar putea salva vieţi ar trebui să se ia altfel.
„Vlăduţ ne-a afectat pe noi toţi cel mai mult. Şi la Botoşani, şi la Hoghiz, dacă am fi găsit copilul, l-am fi găsit mort. Pentru că eu cred că acolo copiii au fost ucişi în primele ore. Dar la Vlăduţ… Mi-e greu să-mi amintesc, de fiecare dată…”
Bogdan Oprea, BGS
„Pe Răducu l-am găsit la circa 5,5 km de locul dispariţiei. Avea căciuliţa trasă pe ochi şi era aproape de o prăpastie uriaşă. A urcat până când n-a mai avut unde. Nu cred că am fi reuşit să-l găsim la timp, dacă n-am fi avut ATV-urile…”
Bogdan Oprea, BGS
Andreea Sminchişe
Jurnalul Naţional (23 mai 2007)
„Preţ de vreo 15 secunde ne-am uitat unul la altul, întrebându-ne din priviri dacă este real ceea ce vedem”
Salvatorii BGS, membrii ai Asociaţiei BGS - Divizia Dezastre şi Calamităţi, au fost cei care l-au găsit luni, 1 mai a.c., pe Radu (copilul dispărut din Chiliile), într-o operaţiune de salvare care a durat doar 1 oră şi jumătate.
Marius Marica şi Dan Pucheanu sunt salvatorii care l-au găsit pe micuţul Radu. Cei doi au făcut parte din salvatorii plecaţi cu ATV-urile. „Am plecat către munte. Drumul era anevoios...De fapt, era îngrozitor! Am mers aproximativ doi kilometri cu ATV-urile, prin nămoale şi hârtoape. La un moment dat, cărarea pe care mergeam s-a îngustat atât de tare, încât nu mai putea întoarce nici vehiculul. Am pornit pe jos, prin pădure. Era o pădure extrem de deasă, care se înălţa pe un deal. Nu am luat-o pe poteca ce se întrezărea. Am hotărât să o luăm printre pomi, să străbatem desişul”, povesteşte Marius, salvator BGS. „Nu ne venea să credem cât de deasă era pădurea. Aveam senzaţia că suntem la munte. Ne uitam în stânga şi în dreapta. Dintr-o dată am văzut copilul. M-am şters la ochi. Nu îmi venea să cred!”, îşi aminteşte Dan, celălalt salvator.
„Preţ de vreo 15 secunde ne-am uitat unul la altul, întrebându-ne din priviri dacă este real ceea ce vedem. Marius a luat-o înaintea mea”, adaugă Dan. Ajuns la copil, Marius l-a luat în braţe. L-a mângâiat şi a început să vorbească cu el. „Avea căciula pe ochi. Mă uitam cu groază în jos. Dacă ar fi căzut în valea care se deschidea, adâncă şi plină de mărăcini şi pomi, poate că acum nu am mai fi trăit emoţia de a-l fi găsit sănătos ...”, completează Marius. „Era zgâriat pe faţă, cu sânge la nas, puţin speriat. I l-am dat colegului meu, Dan, care a coborât cu el.”
Salvatorii, ambii părinţi, au trăit o emoţie extrem de mare. „Parcă nu era suficient faptul că un copil dispăruse! Ne era realmente frică să nu trăim aceeaşi neşansă ca în cazul lui Vlăduţ şi în cel al Andreei. Ne bucură extrem de tare că acum micuţul e bine şi ca am putut să ajutăm.”, povesteşte Marius.
Salvatorii BGS au aflat de dispariţia lui Radu din buletinele de ştiri. Imediat, preşedintele Asociaţiei BGS, organism non-profit, înfinţat la iniţiativa grupului de firme BGS, a decis formarea unei caravane. Astfel, luni dimineaţă, la ora 4.00, 20 de salvatori au pornit spre judeţul Buzău, unde fusese raportată dispariţia. Ajunşi în Chiliile, în jurul orei 6.30, Salvatorii s-au împărţit pe echipe, astfel încât să străbată întreaga arie. Întrucât zona era extrem de dificilă – teren accidentat, păduri, dealuri, râpe –, salvatorii au pus în mişcare cele 6 ATV-uri, aduse special. Au format 3 echipe compuse din câte 2 salvatori pe ATV-uri. Restul salvatorilor au plecat în cele 6 maşini de teren. Toţi erau dotaţi cu echipamentul necesar (hărţi, staţii emisie-recepţie, proiectoare, lanterne de cap, coarde de alpinism, etc.) şi se bazau pe experienţa dobândită din acţiunile de căutare a lui Vlăduţ (2004, Tulcea) şi a Andreei (2005, Constanţa).
29 septembrie 2006. O zi tristă pentru familia Iordache. Micuţul Marian Iordache, de numai 2 ani, a dispărut din curtea casei bunicilor, situată în comuna botoşăneană Hăneşti.
Imediat ce au aflat din mass-media de dispariţia lui Marian, salvatorii BGS s-au mobilizat şi au pornit la drum în noapte, pentru a nu pierde orele care, în astfel de cazuri, sunt vitale. Deja experimentaţi în căutări de persoane dispărute, salvatorii au pregătit tot echipamentul şi au plecat la Hăne ...
29 septembrie 2006. O zi tristă pentru familia Iordache. Micuţul Marian Iordache, de numai 2 ani, a dispărut din curtea casei bunicilor, situată în comuna botoşăneană Hăneşti.
Imediat ce au aflat din mass-media de dispariţia lui Marian, salvatorii BGS s-au mobilizat şi au pornit la drum în noapte, pentru a nu pierde orele care, în astfel de cazuri, sunt vitale. Deja experimentaţi în căutări de persoane dispărute, salvatorii au pregătit tot echipamentul şi au plecat la Hăneşti pentru a se alătura autorităţilor.
Echipele BGS au ajuns dis-de-dimineaţă, după o noapte petrecută pe şosea. S-au împărţit pe echipe, şi-au desemnat zonele de acţiune şi au început scotocirile.
„Io zic că pân’ diseară îl găsesc”, credea un puşti din grupul adunat pe marginea drumului de ţară, uitându-se lung după bolizii pe patru roţi pe care-i mai văzuse doar la televizor. Pregătiţi cu echipamentele necesare, voluntarii dau piept cu dealurile "pătate" ici şi colo de câte un pâlc de copaci sau tufe. ATV-urile sar peste hârtoape, maşinile culcă la pământ vegetaţia uscată. În păduri se intră la picior. Sunt dese, iar salcâmii au spini tari care lasă urme sângeroase pe braţele salvatorilor sau le agaţă hainele. Cu toate acestea, nici o frunză nu rămâne neîntoarsă. Macetele izbesc cu putere lianele care fac intrările în pădure să arate ca o plasă ţesută de un păianjen uriaş. Zeus, un câine „cane corso”, aleargă încoace şi încolo adulmecând. Încă nu a prins nici o urmă.”, relatează cotidianul Jurnalul Naţional.
Salvatorii au făcut căutări în zonele dimprejurul comunei pe o rază de aproximativ 15 kilometri. „Cu ajutorul jeep-urilor şi al ATV-urilor au ajuns până în pădurile dese de pe colinele care înconjoară localitatea. Marţi, 12 ore neîntrerupte au luat la picior hăţişurile. "E de necrezut ce am întâlnit în cale. Pâlcuri de pădure în care nu am reuşit să intrăm nici cu ajutorul macetelor. Terenul este extrem de dificil, dar nu putem lăsa asta să ne dea înapoi", spune coordonatorul echipelor de căutare, Bogdan Oprea, la capătul unei zile de coşmar. A doua zi, voluntarii au reluat căutările. "Nici nu ştii unde să te uiţi mai întâi, sunt atâtea muşuroaie de cârtiţă acolo, pe dealuri, încât nu poţi şti unde a săpat un animal, unde - un om, încercând să îngroape ceva. Dar nu ne lăsăm. Nu putem spune că nu-i aici, până nu terminăm de scotocit fiecare centimetru. Dacă apare ulterior, n-am putea să ne-o iertăm", adaugă Bogdan Oprea.
Din păcate, eforturile salvatorilor nu au avut finalul pe care aceştia şi-l doreau. Băieţelul nu a fost găsit. Salvatorii s-au întors în Capitală, abia după ce au fost ferm convinşi că au făcut tot ceea ce le-a stat în puteri.
Descoperire macabră, Jurnalul Naţional, 1 noiembrie 2006
„După trei săptămâni, corpul mutilat al micuţului de 2 ani a fost găsit într-o fântână dezafectată, la 17 km de locul dispariţiei. Nu mai avea mâini şi picioare, dar nici ochi şi limbă. Ancheta a fost preluată de procurorii criminalişti care coordonează în prezent cercetările. Ieri, aceştia au făcut o descoperire macabră. În subsolul blocului din Săveni, unde locuieşte principalul suspect în acest caz, Ioan Lazar - concubinul mamei băieţelului ucis -, oamenii legii au găsit ochii copilului, înfăşuraţi în hainele cu care acesta era îmbrăcat în ziua dispariţiei".
Lupta pentru viaţa micuţei Roxana
O echipă de 14 Salvatori BGS a plecat 7 noiembrie 2006 către comuna Hoghiz, judeţul Braşov, pentru a se alătura efectivelor care o căutau pe micuţa Roxana Iakab, dispărută sâmbătă, 4 noiembrie.
Salvatorii au aflat din media de dispariţia micuţei şi s-au mobilizat, pentru a da o mână de ajutor poliţiştilor şi jandarmilor. Plecaţi cu 3 maşini de teren şi 3 ATV-uri, salvatorii au ajuns în Hoghiz marţi, la orele 9 ale dimineţii. Având ...
Lupta pentru viaţa micuţei Roxana
O echipă de 14 Salvatori BGS a plecat 7 noiembrie 2006 către comuna Hoghiz, judeţul Braşov, pentru a se alătura efectivelor care o căutau pe micuţa Roxana Iakab, dispărută sâmbătă, 4 noiembrie.
Salvatorii au aflat din media de dispariţia micuţei şi s-au mobilizat, pentru a da o mână de ajutor poliţiştilor şi jandarmilor. Plecaţi cu 3 maşini de teren şi 3 ATV-uri, salvatorii au ajuns în Hoghiz marţi, la orele 9 ale dimineţii. Având deja experienţă în acest gen de căutări, salvatorii dispun de echipamanete de alpinism, necesare coborârilor în subsoluri, peşteri, etc., de costume de scafandru, GPS pentru localizare, proiectoare, lanterne, truse de prim ajutor, etc.
Astfel, cu ajutorul unei hărţi pusă la dispoziţie de Poliţie şi împreună cu efective ale acesteea, salvatorii au împărţi zona, au format echipe şi au plecat în căutări. Au fost cercetate cariere de piatră, stâne părăsite, peşteri, subsoluri, terase de blocuri şi o pădure.
Echipa cu ATV-urile a cercetat zone extrem de greu accesibile, precum carierele de piatră părăsite şi peşterile. „Deşi sunt la mare distanţă de comună, am considerat că trebuie să le cercetăm. Tot ceea ce înseamnă împrejurimi contează. Este adevărat că micuţa nu ar fi putut ajunge singură aici, deoarece este foarte greu să urci, însă nu puteam ignora zona. La un moment dat, am zărit o gaură extrem de mică. Am oprit şi am purces la cercetare. Cu greu am reuşit să mă strecor. Deşi intrarea era extrem de dificil de accesat, odată intrat am văzut o cameră de 20 – 30 de metri. Aici fetiţa putea fi ascunsă sau abandonată fără viaţă. Nu ne-am mirat, pentru că aveam deja experienţa căutărilor fetiţei din Plopeni. Şi acolo erau grote unde abia intrai, dar care ascundeau adevărate buncăre...”, povesteşte Daniel Ţan, salvator BGS.
Echipa din maşinile de teren a cercetat stânele parăsite şi pădurea, iar o a treia echipă a căutat pe terasele blocurilor şi în subsolurile acestora. „Este greu, nu pentru noi, ci pentru că am aflat târziu de dispariţie. Au trecut totuşi câteva zile care sunt vitale. Ne dorim să reuşim să o găsim, aşa cum am făcut la Buzău, în cazul lui Răducu!”, declară Ştefan Bejat, coordonatorul salvatorilor BGS.
A doua zi, dis de dimineaţă, au sosit de la Bucureşti alţi salvatori, care au adus 3 bărci (2 pneumatice, de asalt, şi una din fibră de sticlă). O parte din salvatori a plecat în căutări pe râul Olt. Ei s-au scufundat, încercând să caute şi în adâncuri. Cealaltă parte a reluat căutările în locurile care nu au fost cercetate şi în cele periate mai puţin.
Salvatorii au plecat a treia zi, atunci când prezenţa lor nu mai putea ajuta familia fetiţei.
Actiuni 2005
În luna august 2005, micuţa Andreea a dispărut de acasă. BGS a mobilizat echipele de salvatori şi a plecat către Plopeni, satul familiei fetiţei. Salvatorii BGS aveau deja experienţă, participând în 2004 la o altă acţiune de căutare a unui copil dispărut.
Salvatorii au plecat către Plopeni dotaţi cu maşini de teren, ambulanţă, lanterne, busole, hărţi ale zonei de dispariţie, staţii emisie-recepţie, rachete de semnalizare şi câini de căutare.
Echipele s-au împărţ ...
În luna august 2005, micuţa Andreea a dispărut de acasă. BGS a mobilizat echipele de salvatori şi a plecat către Plopeni, satul familiei fetiţei. Salvatorii BGS aveau deja experienţă, participând în 2004 la o altă acţiune de căutare a unui copil dispărut.
Salvatorii au plecat către Plopeni dotaţi cu maşini de teren, ambulanţă, lanterne, busole, hărţi ale zonei de dispariţie, staţii emisie-recepţie, rachete de semnalizare şi câini de căutare.
Echipele s-au împărţit pe două zone mari: una a cercetat câmpul, cealaltă carierele de nisip. „Foarte surprinşi am fost în momentul în care din câmp, cât vedeai cu ochii, se iveau grote sau mai degrabă adevărate capcane. Am coborât în ele, fiind nevoiţi să mergem pe burtă cam 3- 5 metri, după care, grota înălţându-se, mergeam pe sub pământ alţi 10 până la 30 de metri, în funcţie de lungimea grotei întâlnite. Am găsit chiar şi o găleată, o plapumă şi o pereche de pantaloni ai unui matur. Poate că acolo chiar dormeau oameni, la cât de săraci sunt”, povesteşte Laurenţiu Ciortan, unul dintre membrii Salvatorilor BGS.
În ciuda efortului depus, salvatorii nu au reuşit să o găsească pe fetiţă. Din păcate, Andreea a fost descoperită moartă mult mai târziu.
Actiuni 2004
Duminică, 17 octombrie 2004, Paula Tudor împreună cu fratele ei pleacă cu cei doi băieţei să viziteze mănăstirile din judeţul Tulcea. La Mânăstirea Cocoş, la ora 16.00, a asistat la slujba religioasă, după care, în jurul orei 16.30, pleacă la o suta de metri de lăcaşul de cult, să ia masa pe o banca lângă o troiţă. Se uită la băiat şi îl vede jucându-se la marginea pădurii, la 20 de metri de femeie. După zece minute, la 16.40, aproximează femeia, nu l-a mai văzut ...
Duminică, 17 octombrie 2004, Paula Tudor împreună cu fratele ei pleacă cu cei doi băieţei să viziteze mănăstirile din judeţul Tulcea. La Mânăstirea Cocoş, la ora 16.00, a asistat la slujba religioasă, după care, în jurul orei 16.30, pleacă la o suta de metri de lăcaşul de cult, să ia masa pe o banca lângă o troiţă. Se uită la băiat şi îl vede jucându-se la marginea pădurii, la 20 de metri de femeie. După zece minute, la 16.40, aproximează femeia, nu l-a mai văzut. A intrat cu unchiul lui Vlad în pădure, l-au strigat. Curând s-au alăturat şi trei călugări care treceau pe acolo. După mai bine de o oră de căutări zadarnice, la 18.15 este anunţat şeful de post din pădure, care se duce cu ajutorul şi participă la căutări. La nouă seara erau acolo 40 de jandarmi cu un câine de identificare de urme, 15 oameni de la Poliţia de Intervenţie Rapidă. S-a căutat până la ora 2.30 dimineaţa.
Luni la ora şapte, aceiaşi jandarmi căuta de jur împrejurul mânăstirii.
Marţi poliţia verifică pista răpirii de către un vehicul care ar fi trecut pe acolo în timpul dispariţiei. S-au identificat două căruţe şi o Dacia verde. Tot marţi sunt aduşi trei câini de la poliţia de frontieră, doi pentru identificarea de urme şi unul antrenat să descopere cadavre.
Miercuri, vin 20 de angajaţi de la firma BGS: patru maşini de teren, din care o salvare cu trei asistenţi medicali, au adus cu ele şi patru câini. Miercuri, la ora 21.00, elicopterul poliţiei începe să survoleze zona cu aparate cu senzori de căldură.
Joi dimineaţa, un avion de la Tulcea survolează zona. Nu reuşeşte să vadă decât un om în pădure care făcea semne. Un elicopter de la Tuzla adus de unchiul băiatului în aceeaşi zi merge la cabana respectivă, dar nu mai găseşte nimic. Elicopterul poliţiei continuă şi el căutarea băieţelului de 4 ani şi 8 luni.
Vineri dimineaţa la ora şapte, voluntarii caută cabanele abandonate în pădure şi râpele din zona în care a dispărut copilul. După-amiaza, o parte din voluntari pleacă acasă, dar vin alţii.
Un grup de şase agenţi pleacă să caute o cabană din pădure, de care nu se ştia. Nu a găsit cabana, dar s-a găsit băiatul. Agenţii spun ca era viu, dar în ambulanţa medicul anunţă că Vlad a decedat. Nu de curând, ci de cel puţin şase ore. Poliţia cercetează locul găsirii cu un câine de urmă. Animalul se învârte doar în jurul gropii. Se găsesc urme cum că Vlad ar fi coborât singur acolo. Un singur obiect era în împrejurimi. Un pachet de ţigări gol, care era de săptămâni în acel loc.
Primele concluzii ale anchetatorilor au fost prezentate de către prim-procurorul adjunct al judeţului Tulcea, Paul Vizireanu: tubul digestiv complet gol, deshidratare accentuata, hipotermie. Moartea a survenit cu aproximativ 10-12 ore înainte de găsirea copilului. De asemenea, nu s-a identificat nici o urma de agresiune fizica sau sexuala. Cu toate acestea, anchetatorii nu exclud nici una dintre variante.
Cazul lui Vlăduţ a dus la îmbunătăţirea legislaţiei
Până în 2005 anchetatorii erau obligaţi să aştepte 48 de ore de la declararea dispariţiei pentru a declanşa verificările. Fotografia minorului nu putea fi mediatizată, invocându-se dreptul la imagine, iar el putea fi dat în urmărire generală sau în consemn la frontieră abia după 20 de zile.
De multe ori, această perioadă de aşteptare era fatală pentru copiii dispăruţi. Legea a fost modificată, după cazul lui Vlăduţ, găsit mort după 6 zile de la dispariţie. Autorităţile au realizat atunci că dacă declanşau căutările imediat, băiatul ar fi putut fi salvat.
Ideea înfiinţării Asociaţiei a apărut în urma acţiunilor întreprinse în judeţul Timiş, zonă grav afectată de inundaţiile din luna aprilie a anului 2005. Echipe de salvatori BGS, pe atunci doar agenţi ai companiei BGS Divizia de Securitate şi medici ai Ambulanţei BGS, au plecat în satele inundate. Scopul caravanei umanitare a fost de a salva persoanele sinistrate, de a oferi sprijin medical şi de a transporta mâncare şi haine.
Timp de o lună, caravana BGS a fost alături de cei afectaţi, salvând bunuri şi evacuând zeci de persoane, oferind tratamente medicale şi ajutoare. Singura speranţă cu ocazia Paştelui a venit din partea BGS, salvatorii petrecând sărbătorile alături de sinistraţi, cărora le-au oferit o masă pascală, apropiată de cea tradiţională.
Luna iulie 2005 a adus un nou val de inundaţii. De această dată, sudul ţării a fost grav afectat. Alte sate au fost înghiţite de apă. Sute de gospodării distruse, sute de oameni rămaşi fără agoniseala de o viaţă. Echipe de salvatori au fost prezente în judeţele Olt, Teleorman şi Vrancea. În acest moment, membrii echipelor deveniseră oficial salvatori. Ei s-au alăturat autorităţilor, operând şi în aceste cazuri tot în satele cu cel mai mare risc.
Ialomiţa a fost pe lista neagră a judeţelor afectate de ploile din septembrie 2005. În Bărbuleşti s-a înregistrat cea mai dramatică situaţie. Primele echipe de salvare ajunse la faţa locului au fost cele ale Asociaţiei BGS. Timp de 12 ore, salvatorii au luptat cu apele şi cu frigul, salvând 250 de localnici.
Salvatorii BGS au ajuns în aprilie 2006 şi la Rast (jud. Dolj) în 5 maşini de teren cu care au transportat 3 bărci de asalt cu motor, o şalupă, o barcă din fibră de sticlă, veste de salvare, echipamente de scafandru, geci, corzi, lanterne şi restul de echipament necesar în situaţii de inundaţii. Ajunşi în zona calamitată, au constatat că erau singurii salvatori de la faţa locului. S-au împărţit în echipe şi au demarat operaţiunile de salvare. Astfel, au ajutat Poliţia să transporte în zona de uscat întreaga arhivă, aflată în real pericol de distrugere. Au evacuat 3 persoane care se ascunseseră în podurile caselor, refuzând să-şi abandoneze bunurile. În plus, au salvat zeci de animale abandonate şi aflate în pericol de înec.
Luni, 1 ianuarie 2007, zona Bucureştii Noi, lacul Străuleşti. O zi liniştită, ca după noaptea trecerii dintre ani. Liniştită în aparenţă.
Ora 13.00 – la dispeceratul BGS se primeşte un apel de urgenţă: în mijlocul lacului, într-un namol greu de imaginat, se zbate între viaţă şi moarte, cu ultimele puteri, un suflet fără apărare. „Este un câine în mijlocul lacului Străuleşti, nimeni nu a vrut să răspundă apelului nostru ...vă rugăm, veniţi dumneavoastră, c ...
Luni, 1 ianuarie 2007, zona Bucureştii Noi, lacul Străuleşti. O zi liniştită, ca după noaptea trecerii dintre ani. Liniştită în aparenţă.
Ora 13.00 – la dispeceratul BGS se primeşte un apel de urgenţă: în mijlocul lacului, într-un namol greu de imaginat, se zbate între viaţă şi moarte, cu ultimele puteri, un suflet fără apărare. „Este un câine în mijlocul lacului Străuleşti, nimeni nu a vrut să răspundă apelului nostru ...vă rugăm, veniţi dumneavoastră, că am văzut la inundaţii cum aţi salvat şi vieţile animalelor!!”, s-a auzit la capătul firului.
Dispecerul de serviciu a anunţat imediat o parte dintre salvatorii BGS. În jurul orelor 14.00, un echipaj format din trei salvatori BGS a ajuns la locul indicat. Utilaţi cu frânghii de alpinism, hamuri şi beneficiind de experienţă, Cristi şi Marius au hotărât să facă echipă. „Când am vazut care este situaţia, am decis ca eu să fiu sprijinul, iar Cristi, fiindcă are o conformaţie mai „slăbuţă”, să fie cel care să intre până la câine”, povesteşte Marius Marica. Astfel, şi-au pus hamurile, au fixat frânghiile şi au început operaţiunea de salvare. „Nu-mi venea să cred ceea ce vedeam ... Cum a ajuns câinele acolo, cine l-a pierdut, de câte ore stătea în nămol – erau întrebări la care atunci nu aveam un răspuns. Nici nu conta. Am înaintat încet, din cauza faptului că mâlul părea că mă trage la fund. Nu mă puteam uita în spate la Marius, dar simţeam cum ţine de frânghie, în timp ce eu trebuia să fac paşii foarte mari, deşi acest lucru era imposibil. Câinele mă fixa cu ochii mari, speriaţi, parcă vrând să imi spună cât de teamă îi este... Mai mult, îl vedeam cum îi cade botul, atât cât mai era afară din nămol, astfel încât exista riscul ca din moment în moment să adoarmă, afundându-se. Era o imagine care ar fi impresionat şi pe cei mai tari de caracter”, îşi aduce aminte Cristi Rădulescu.
După o oră şi jumătate, după ce a intrat în nămol până la gât, Cristi, ajutat de Marius, a reuşit să scoată câinele din capcana lacului. „Am luat-o în braţe şi m-am speriat un pic, observând că are picioarele din spate paralizate parţial şi adormea.”, povesteşte Cristi. Celălalt salvator a adus repede o pătură şi, ajutaţi de alte persoane prezente la faţa locului (unele erau de la Asociaţia „Ia-mă acasă”), au pus câinele în maşină. „Am aflat de la una dintre persoanele prezente că animalul era în lac de mai bine de 12 ore. Mai mult, noi credem că, speriat de petarde şi artificii a fugit pe lacul îngheţat şi a rămas înţepenit în momentul în care fie a prins o porţiune dezgheţată, fie s-a spart gheaţa”, spune Marius Marica.
Salvatorii au plecat imediat către cabinetul medicului veterinar. Acesta a acordat primele îngrijiri, iar căţeluşa, rasa Collie, a ajuns cu bine la sediul BGS. La numai câteva zile, ajutată şi de presă, echipa BGS i-a găsit căţeluşei o nouă familie.
Actiuni 2006
Salvatorii BGS se luptă cu apele în judeţul Dolj
Salvatorii BGS, membrii asociaţiei non-profit „Asociaţia BGS – Divizia Dezastre şi Calamităţi”, au plecat duminică, 16 aprilie 2005, în comuna Rast, judeţul Dolj.
Echipe formate din 18 salvatori profesionişti au ajuns la Rast în 5 maşini de teren cu care au transportat 3 bărci de asalt cu motor, o şalupă, o barcă din fibră de stică, veste de salvare, echipamente de scafandru, geci, corzi, lanterne şi restul de echipame ...
Salvatorii BGS se luptă cu apele în judeţul Dolj
Salvatorii BGS, membrii asociaţiei non-profit „Asociaţia BGS – Divizia Dezastre şi Calamităţi”, au plecat duminică, 16 aprilie 2005, în comuna Rast, judeţul Dolj.
Echipe formate din 18 salvatori profesionişti au ajuns la Rast în 5 maşini de teren cu care au transportat 3 bărci de asalt cu motor, o şalupă, o barcă din fibră de stică, veste de salvare, echipamente de scafandru, geci, corzi, lanterne şi restul de echipament necesar în situaţii de inundaţii. Ajunşi în zona calamitată, au constatat că erau singurii salvatori de la faţa locului.
S-au împărţit în echipe şi au demarat operaţiunile de salvare. Astfel, au ajutat Poliţia să transporte în zona de uscat întreaga arhivă, aflată în real pericol de distrugere. Au evacuat 3 persoane care se ascunseseră în podurile caselor, refuzând să-şi abandoneze bunurile. În plus, au salvat zeci de animale abandonate şi aflate în pericol de înnec. „În jurul nostru erau zeci de case avariate, case care se prăbuşeau şi extrem de multe persoane sinistrate. Mai rău era că apa creştea încontinuu!”, povesteşte Bogdan Oprea, salvator BGS şi coordonator al echipelor de salvare BGS.
Salvatorii au fost şi în Negoi, sat aflat la 7 kilometrii distanţă de Rast. „Acolo nu se putea ajunge decât pe ape, cu ajutorul bărcilor. Era nevoie de noi, iar noi puteam ajunge în Negoi şi am facut-o!”, declară Bogdan Oprea.
Acţiunile Salvatorilor BGS au fost susţinute de către partenerii Asociaţiei BGS: Grupul de firme BGS, TopBrands, FanCourier, Redis Nutriţie şi IDM Exchange.
Actiuni 2005
BGS pe „Drumul către ceilalţi”
Sate timişene sub ape
Vestul ţării s-a confruntat cu cele mai mare inundaţii din ultimii 40 de ani. Judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Mehedinţi au fost grav afectate.
„Jurnalele de ştiri, ziarele şi radiourile au prezentat pe larg tragedia din vestul ţării: sate întregi transformate în delte, case care cad una după alta, dacă încă nu au fost înghiţite de ape, sute de oameni evacuaţi cu barcile sau cu elicopterele, fiindcă apa ...
BGS pe „Drumul către ceilalţi”
Sate timişene sub ape
Vestul ţării s-a confruntat cu cele mai mare inundaţii din ultimii 40 de ani. Judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Mehedinţi au fost grav afectate.
„Jurnalele de ştiri, ziarele şi radiourile au prezentat pe larg tragedia din vestul ţării: sate întregi transformate în delte, case care cad una după alta, dacă încă nu au fost înghiţite de ape, sute de oameni evacuaţi cu barcile sau cu elicopterele, fiindcă apa avea o adâncime de 3 metri. În judeţul Timiş, satele Cruceni şi Foeni au fost declarate zone calamitate. Oamenii au rămas fără agoniseala de o viaţă. Apele le-au înghiţit animalele, hainele, hrana, izolându-i în şcoala din localitate, transformată în centru de adăpost. Aici însă, nu erau suficiente haine de schimb, pături, alimente şi medicamente. În plus, echipele de salvare se luptau cu refuzul unor săteni, majoritatea bătrâni, de a părăsi locuinţele, deşi zidurile stăteau să cadă peste ei.
22.04 - 25.04.2005, BGS în Timiş
În faţa unei asemenea drame, o echipă a BGS - Divizia Medicală şi Divizia de Securitate - a plecat vineri, 22 aprilie, către Foeni şi Cruceni. În două dube Fiat, au fost încărcate pături, supe, conserve, batoane energizante (Redis Nutriţie), pateuri, napolitatne, pâine, iar o ambulanţă BGS a transportat o echipă de medici pregătiţi cu echipament de urgenţă şi cu medicaţie. La Timişoara, un camion plin cu apă minerală Roua, oferită de Quadrant Amroq Beverages (producător Pepsi) s-a alăturat caravanei.
Echipa BGS a plecat pregătită pentru a face faţă oricărei situaţii: 4 bărci cu motor, 3 bărci pneumatice, cizme speciale, lanterne, geci, veste de salvare, echipament de tractare, ambulanţă ultra-dotată, doctori echipaţi pentru astfel de situaţii şi medicaţie adecvată.
Odată ajunşi la destinaţie, reprezentanţii BGS şi-au unit forţele cu cele ale echipelor de salvare a sinistraţilor. O parte din ajutoare a fost lăsată la Primărie, cealaltă parte fiind împărţită pe loc. Medicii au efectuat imediat consulturi, au administrat medicaţie şi au lăsat medicamente la punctul sanitar coordonat de medicul de familie din Foeni. Ajunşi în satul Foeni, echipele BGS au găsit totul acoperit de ape. Barcile pneumatice, cu care echipa venise pregătită, s-au dovedit inutile. Ajutaţi de barcile cu motor, au ajuns pe la casele care încă nu fuseseră acoperite de ape. Au controlat atent zona, descoperind şi evacuând batrâni de 70 ? 75 de ani, care refuzau să plece. „Păi de ce să mai plec? Vreau să mor aici, în casa mea…”, au fost cuvintele unei bătrâne, convinse de medicul Ambulanţei BGS să plece cu echipa de salvare către adăpostul din comună.
Satul Cruceni, devenit o întindere de 5 km. de apă, este o zonă de nerecunoscut pe al cărei traseu rişti să te rătăceşti. Din loc în loc, se mai puteau zări doar plăcuţele de la stâlpii indicatori şi animale izolate pe mici insule.
În faţa unei asemenea experienţe, oamenii nu mai au decât să aştepte ajutorul oferit de cei de lângă ei. Pentru persoanele prezente în zonele calamitate, imaginea este mai mult decât cutremurătoare: „Nu te mai gândeşti la frig sau la oboseală. Te gândeşti doar la cum poţi să-i ajuţi mai repede şi în cât mai scurt timp pe toţi aceşti oameni, marcaţi de tragedia existentă”, a declarat unul din doctorii Ambulanţei BGS, după două zile petrecute în zonă.
26.04. - 08.05.2005, din nou alături de sinistraţi
Întoarsă pe 25 aprilie din primul drum în Timiş, echipa BGS a hotărât că încă e nevoie de ajutor. Astfel, marţi, 26 aprilie, o nouă caravană a plecat către sinistraţi. Deşi, iniţial, această caravană trebuia să plece în satele aferente comunei Gârda, din Munţii Apuseni, BGS, alături de partenerii săi în programul umanitar „Drumul către ceilalţi” ? Rompetrol, Pepsi, Uniunea Munţii Apuseni, Heidi, Redis Nutriţie, WettPunkt, Antena1, Gardianul, Ziua, Orion, Snack Attack, Cafeneaua Actorilor au decis că prioritatea o reprezintă oamenii din vestul ţării. O caravană BGS va face un drum şi către moţii din acea zonă, deoarece programul demarat de BGS are drept obiectiv ajutorarea oamenilor aflaţi în dificultate, indiferent de natura acesteea.
Cea de-a doua caravană, formată dintr-un tir, o ambulanţă, două maşini de teren, căreia i s-a alăturat un tir cu apă minerală, oferit de QAB, şi o echipă de 12 oameni au urmat ruta Bucureşti ? Timişoara ? Otelec, oprindu-se în acest ultim punct. În Otelec, doar o mică porţiune de uscat, lângă biserică, putea fi folosită ca arie de oprire şi staţionare. În acest perimetru, transformat în teatru de operaţiuni, a oprit şi caravana BGS. Au fost descărcate ajutoarele transportate: zahăr, orez, ulei, brânză, supă instant, batoane energizante, făină, paste făinoase, dulciuri, pâine, conserve, pateuri, apă, sucuri. BGS a avut alături, pentru a face acest drum, Rompetrol, Quadrant Amroq Beverages (Pepsi şi Apă Roua), Hochland, Redis Nutriţie, Heidi, Băneasa, Orion, Snack Attack, Cafeneaua Actorilor, WettPunkt. Dacă la prima operaţiune în zonă, eforturile au fost canalizate spre Foeni şi Cruceni, în această acţiune, satul Ionel a devenit nucleul acţiunii.
Echipa BGS (personal al diviziei de securitate şi al diviziei medicale) s-a împărţit în mai multe echipaje, pentru a putea optimiza planul de acţiuni: împărţirea şi transportarea ajutoarelor, efectuarea de consulturi medicale, cercetarea zonei şi recuperare unor bunuri sau animale. Toate operaţiunile s-au făcut folosindu-se bărci cu motor şi barci pneumatice, pentru că din Otelec pâna în Cruceni, spre Giulvăz, totul era precum o deltă. Apa a înghiţit gospodării şi a pustiit zona. Casele rămase încă în picioare nu puteau fi folosite ca punct de reper în timpul drumului pe ape. „Acum treceai pe lângă ele, le auzeai cum trosneau din încheieturi, iar la întoarcere, în locul lor găseai doar apă!”, povesteşte Dan Buboi, doctor al ambulanţei BGS.
Un echipaj a transportat ajutoare către 30 de persoane din Ionel, care refuzau să-şi părăsească locuinţele. Strada principală şi zona gării, unde apa era mai mică, deveniseră insula de naufragiu a sătenilor. Echipa doctorilor ambulanţei BGS a dus medicaţie unora dintre localnici care, în timpul primului consult, mărturisiseră că urmează un tratament, dar nu mai au medicamente. Alte echipe BGS au cercetat zona, alături de cei care doreau să afle dacă mai pot recupera ceva din agoniseala de o viaţă. Unii reuşeau să mai găsească haine ude şi pline de noroi sau un radio, dar alţii se întorceau plângând. În timpul cercetării locurilor, animalele găsite în viaţă erau hranite şi transportate în locaţii sigure.
„Nu ştim unde să ne ducem. Case distruse, culturi agricole distruse … Vă mulţumim pentru că aţi venit să ne ajutaţi!”, au fost cuvintele unui sătean, adresate lui Laurenţiu Ciortan, agent BGS, în timp ce mergea în barcă, în speranţa că va mai putea recupera ceva din fosta casă. „Peisajul din zonă oferea o imagine dramatică. Oameni care nu mai au casă, oameni disperaţi, a căror masă de Paşti urma să aibă loc în corturi umede, în gazdă sau în case izolate”, povesteşte Laurenţiu.
Cei mai tineri salvatori
Printre cele 12 persoane, au fost şi Andrei Eduard Oprea şi Mihai Robert Oprea. Au doar 12, respectiv 16 ani, dar au dorit cu ardoare să plece cu taţii lor pentru a da o mână de ajutor. „Nu ne-a fost simplu să luăm decizia de a le da voie să facă parte din echipaj. Dar cuvintele ‘’… ai încredere în mine’’, ale lui Andrei şi ‘’…ajutorul nostru contează’’, ale lui Mihai nu ne-au lăsat indiferenţi nici pe mine, nici pe fratele meu Daniel.”, declară Bogdan Oprea, tatăl lui Andrei şi preşedinte BGS.
Iar cuvintele lor nu au fost simple vorbe. Odată ajunşi în Timiş, şi-au uitat vârsta, au îmbrăcat geaca BGS, au împărţit ajutoare, au încurajat oamenii, şi-au pus vesta de salvare şi au plecat cu echipajul în barcă, pentru a salva animale şi pentru a recupera ceea ce se mai putea din agoniseala şi amintirile sătenilor. În ziua de Paşti au stat în adăpost, alături de sinistraţi, au încurajat bătrânii care tremurau şi plângeau uitându-se la ouăle roşii, au plecat pe ape până târziu în noapte, încercând să redea speranţa de mai bine.
Amândoi sunt energia întregului echipaj: „ În timp ce mergeam cu barca pe ape, erau cu ochii în patru pentru a repera animalele în viaţă sau pentru a analiza stadiul în care se aflau casele pe lângă care treceam. Nu odată au coborât în apă şi au salvat vietăţile speriate şi tremurânde”, povesteşte Bogdan Oprea „Suntem mândrii de cei mai tineri salvatori!”, adaugă acesta.
Programul umanitar „Drumul către ceilalţi”
Acţiunea din Timiş s-a încheiat pe 8 mai, atunci când echipa s-a întors în Bucureşti. Ea a fost cea care a deschis programul umanitar „Drumul către ceilalţi”. Acesta avea să debuteze înainte de Paşti, cu un drum în Apuseni, către satele izolate Sfoartea şi Ocoale, situate la 1.100 de metri altitudine. Din cauza dezastrului din Banat, BGS a considerat ca prioritatea o reprezintă oamenii din vestul ţării, amânarea fiind înţeleasă de toţi cei implicaţi. “Am plecat în Timiş pentru că acolo era nevoie de noi. Am făcut tot ce ne-a stat în puteri pentru a ajuta acei oameni”, declară Bogdan Oprea, preşedintele BGS.
BGS a iniţiat programul “Drumul către ceilalţi”, pentru că respectă viaţa şi adevaratele valori umane şi pentru că doreşte să ajute oamenii. BGS înţelege că o implicare activă în comunitate este cealaltă modalitate de a transpune faptic ideea-nucleu care stă la baza existenţei unei companii. De-a lungul celor 14 ani de existenţă, BGS a răspuns prezent oriunde şi oricând a fost nevoie. Acum a venit momnetul ca BGS să fie iniţiatorul unui program ale cărui acţiuni să facă diferenţa. Prin programul „Drumul către ceilalţi”, BGS iniţiază o serie de acţiuni umanitare, având alaturi parteneri importanţi.
“Dorim să demonstrăm tuturor că BGS este o companie creată pentru oameni. Atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, nu există piedici de netrecut. Iar dacă ai alături o serie de parteneri care au înţeles sensul programului implementat, totul decurge de la sine…Iniţiativă, dorinţa de a face bine şi muncă în echipă: cu aceste elemente pornim pe Drumul către ceilalţi”, declară Bogdan Oprea, preşedintele BGS.
BGS din nou în zone inundate
BGS - Divizia de Securitate şi Divizia Medicală - a trimis duminică, 3 iulie 2005, douăechipaje în zonele afectate de inundaţii din Olt şi Teleorman. Două maşini de teren (Hummer şi Ford Explorer) şi o ambulanţă au participat la operaţiunile de salvare din satele calamitate din sudul ţării.
O echipă a Diviziei de Securitate, formată din 6 oameni, a contribuit la operaţiunile de evacuare a satelor grav afectate de ape şi a transportat o serie d ...
BGS din nou în zone inundate
BGS - Divizia de Securitate şi Divizia Medicală - a trimis duminică, 3 iulie 2005, douăechipaje în zonele afectate de inundaţii din Olt şi Teleorman. Două maşini de teren (Hummer şi Ford Explorer) şi o ambulanţă au participat la operaţiunile de salvare din satele calamitate din sudul ţării.
O echipă a Diviziei de Securitate, formată din 6 oameni, a contribuit la operaţiunile de evacuare a satelor grav afectate de ape şi a transportat o serie de ajutoare oamenilor din zonă. Echipa Diviziei Medicale BGS a oferit primul ajutor celor cu probleme medicale, asa cum a fost cazul unei femei însarcinate în luna a opta, care a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean din Slatina. În plus, a făcut consulturi şi a distribuit medicamente.
În faţa unei asemenea experienţe, oamenii nu mai au decât să aştepte ajutorul oferit de cei de lângăei. Pentru persoanele prezente în zonele calamitate, imaginea este mai mult decât cutremurătoare: „Nu te mai gândeşti la frig sau la oboseală. Te gândeşti doar la cum poţi să-i ajuţi mai repede şi în cât mai scurt timp pe toţi aceşti oameni, marcaţ
“Veniţi!! E o gravidă care a căzut!!”
De ajutor a avut nevoie şi Anghelina Paraschiv, o femeie de 32 de ani, din satul Şerbăneşti, judetul Olt. Ea era însarcinată în cea de-a 29-a săptamână (abia intra în luna a noua). De sâmbătă seara, de cand au început inundaţiile şi de când casaşi curtea sa au fost grav afectate de acestea, Anghelina a stat cu picioiarele numai în apă. În plus, avea contracţii şi dureri, iar şocul produs de trosnitura puternică, urmată de viitură, îi determinase o metroragie (sângerare), care se accentua în fiecare zi. În aceasta stare au găsit-o echipele BGS, luni, 5 iulie, în momentul în care au ajuns înŞerbăneşti, sat afectat grav, întrucât se află într-un fel de depresiune care a favorizat acumularea imediată a apei venite din amonte. În timpul operaţiunilor de salvare, când mai erau doar 50 de metri până ce echipele BGS aveau să ajungă şi la casa femeii, cineva a strigat: « Veniţi!! E o gravidă care a cazut! », povesteşte unul dintre medicii Ambulanţei BGS. Acesta a alergat cu trusa în mână către locul indicat de săteni. El era urmat de doi dintre agenţii Diviziei de Securitate care transportau o targă rigidă - perfectă în astfel de cazuri, datorită posibilităţii de a o aşeza pe orice suprafaţă şi faptului că pluteşte, avândşi centuri de siguranţă pentru pacient. Echipa a ajuns imediat la casa femeii. Au luat-o din curte, au aşezat-o pe targă şi au scos-o afară, pe o porţiune de uscat. Acolo, doctorul Edi Sersea i-a făcut evaluarea medicală, pentru a o transporta ulterior la maşină. Deşi dificil, întrucât femeiaţipa «Copilul meu, copilul meu!!!», iar soţul şi alte câteva rude plângeau, îmbulzindu-se asupra ei, medicul a făcut evaluarea: femeie gravidă, 29 de săptămâni, contracţii, dureri în zona lombară şi pelvină, frison, metroragie accentuată, deshidratare şi şoc emoţional.
Cu aceste consatari făcute, femeia a fost urcată în maşină şi transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean Slatina, la secţia Obstetrică-Ginecologie. Drumul de aproximativ 45 de kilometri a fost făcut într-o jumătate de oră, deşi şoseaua era distrusă. Din cauza apelor, drumul avea frecvente suprafeţe de 10-15 metri lungime unde asfaltul fusese măturat de viitură, rămânând doar bolovani. Norocul viitoarei mămici a fost că echipa BGS a decis să o transporte la spital în singura maşină care putea face faţă unui astfel de drum, într-un timp cât mai scurt: Hummer-ul.
Astfel că noul membru al familiei a putut ajunge pe lume într-un spital, sub atenta supraveghere a medicilor, şi nu într-o casă distrusă de inundaţii.
Familia Paraschiv nu mai are nimic din bunurile materiale: nici modesta casă, nici puţina agoniseală, nici măcar actele. Singura avere a celor doi soţi au rămas copiii: primul, în vârstă de 1 an şi nouă luni, şi cel născut acum, în iulie.
Este a doua acţiune din programul umanitar « Drumul către ceilalţi », destinat oamenilor aflaţi în dificultate, indiferent de natura acesteea. După tragedia din Timiş, BGS a întins o mână de ajutor şi celor din Olt şi Teleorman.
Bodo, voluntar in echipa salvatorilor BGS
Salvatorii BGS, carora li s-a alaturat voluntar Bodo, solistul trupei Proconsul, au participat miercuri noapte la operatiunile de salvare a sinistratilor din judetul Olt, comuna Falcoiu.
O echipa de 16 salvatori, plecati cu 3 masini de teren, 3 barci cu motor si o salupa si dotati cu tot echipamentul necesar, s-a alaturat armatei in actiunile intreprinse in judetul Olt. Reveniti dupa mai bine de o luna in aceasta parte a tarii, salvatorii s-au imparti ...
Bodo, voluntar in echipa salvatorilor BGS
Salvatorii BGS, carora li s-a alaturat voluntar Bodo, solistul trupei Proconsul, au participat miercuri noapte la operatiunile de salvare a sinistratilor din judetul Olt, comuna Falcoiu.
O echipa de 16 salvatori, plecati cu 3 masini de teren, 3 barci cu motor si o salupa si dotati cu tot echipamentul necesar, s-a alaturat armatei in actiunile intreprinse in judetul Olt. Reveniti dupa mai bine de o luna in aceasta parte a tarii, salvatorii s-au impartit in patru echipaje, evacuand zeci de persoane si salvand vietile a 5 batrani ramasi izolati si amenintati de furia apelor. Avand deja experienta si colaborand foarte bine cu armata, salvatorii BGS au reusit dupa mai bine de 4 ore sa scoata cei 5 batrani din zonele grav afectate de inundatie. “Actiunea din comuna Falcoiu a fost cea mai grea operatiune a noastra. Apele erau foarte involburate, existau oameni care nu puteau merge si trebuia carati in brate. Au fost momente cand eram obligati sa mergem pur si simplu prin acele ape, stiind ca altfel nu puteam ajunge la acele persoane. Insa, mobilizandu-ne excelent, am reusit sa ducem cu bine o alta misiune pana la capat”, declara Bogdan Oprea, coordonatorul salvatorilor BGS.
Divizia Medicală - a trims în data de 13 iulie a.c. două echipaje în Vrancea, pentru a participa alaturi de autorităţi la operaţiunile de salvare. BGS a avut sprijinul FanCourier, Redis Nutriţie, Tornado, Monopoly Media, Snack Attack, firme bucureştene, care au răspuns prompt la apelul de solidaritate.
Două echipaje, formate din agenţi şi medici, au ajuns în Cosmeşti, cu trei masini de teren, şi s-au alăturat armatei şi pompierilor. BGS are deja experienţăîn astfel de situ ...
Divizia Medicală - a trims în data de 13 iulie a.c. două echipaje în Vrancea, pentru a participa alaturi de autorităţi la operaţiunile de salvare. BGS a avut sprijinul FanCourier, Redis Nutriţie, Tornado, Monopoly Media, Snack Attack, firme bucureştene, care au răspuns prompt la apelul de solidaritate.
Două echipaje, formate din agenţi şi medici, au ajuns în Cosmeşti, cu trei masini de teren, şi s-au alăturat armatei şi pompierilor. BGS are deja experienţăîn astfel de situaţii, operaţiunile din Vrancea fiind cea de-a treia acţiune din programul « Drumul către ceilalţi », după Timiş, Olt şi Teleorman. Cu ajutorul bărcilor cu motor şi dotaţi cu tot echipamentul necesar (hamuri de alpinism, carabine, corzi, lanterne de cap, trasoare, veste de salvare, pături, cizme, etc), echipele BGS au transportat persoane izolate în locuri ferite de furia apelor, au oferit consulturi medicale şi medicaţie. « Reacţia oamenilor şi a autorităţilor mi s-a părut remarcabilă! Solidaritatea a fost mai vizibilă de la o acţiune la alta. Armata, pompierii, sătenii şi noi, toţi cei care venisem săîntindem o mânăde ajutor, ne-am unit eforturile, sincronizându-ne perfect. », a declarat Bogdan Oprea, coordonatorul expediţiei BGS. Operaţiunile de evacuare, desfăşurate în Cosmeşti, Vadul Roşca şi în alte douăsate învecinate, nu au fost deloc uşoare. Salvatorii BGS s-au luptat, pe de o parte, cu ape învolburate, debite în creştere, buşteni, lemne, resturi de mobilă şi bolovani, iar pe de alta cu panica şi disperarea sătenilor. Unii refuzau să plece, alţii nu doreau să părăsească gospodaria fără animale.
Mai mult, în timpul acţiunilor de joi, BGS a pierdut două dintre bărcile cu motor. Astfel că, o altă maşină a plecat de la Bucureşti, pentru a transporta în Vrancea o nouă puternică barcă cu motor. Fiecare zi părea căse repeta, indiferent de satul calamitat în care se aflau: girofarul ambulanţei BGS, pornit mai des ca niciodată, maşinile de teren transportând sinistraţi, drumuri neîncetate cu bărcile pe ape, medici cu trusa de prim ajutor, colaborare cu autorităţile, ajutoare împărţite, poveşti dramatice ale unor oameni care nu mai au nimic altceva decât hainele de pe ei.
Echipele BGS s-au întors sâmbătă noapte, 16 iulie, dar vor continua să ajute oamenii aflaţi în dificultate, indiferent de natura acesteia.
Salvatorii BGS ajung primii în Bărbuleşti
„Pe mine puteţi să mă lăsaţi aici, dar salvaţi-mi copilul!”
O echipă de 14 Salvatori BGS şi 2 medici Salvatori BGS, toţi membrii ai Asociaţiei BGS Divizia Dezastre şi Calamităţi, a plecat vineri, 23 septembrie 2005, către Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, pentru a participa la operaţiunile de salvare a oamenilor grav afectaţi de inundaţii. Acţiunea salvatorilor a fost susţinută de Fancourier şi TopBrands.
Salvatorii au aju ...
Salvatorii BGS ajung primii în Bărbuleşti
„Pe mine puteţi să mă lăsaţi aici, dar salvaţi-mi copilul!”
O echipă de 14 Salvatori BGS şi 2 medici Salvatori BGS, toţi membrii ai Asociaţiei BGS Divizia Dezastre şi Calamităţi, a plecat vineri, 23 septembrie 2005, către Bărbuleşti, judeţul Ialomiţa, pentru a participa la operaţiunile de salvare a oamenilor grav afectaţi de inundaţii. Acţiunea salvatorilor a fost susţinută de Fancourier şi TopBrands.
Salvatorii au ajuns la Bărbuleşti în jurul orei 14.00, fiind prima echipă de intervenţie la faţa locului. Dotaţi cu 3 bărci de asalt, o barcă din fibră de sticlă, o şalupă, costume de scafandrii, cizme, geci, lanterne, corzi şi multe alte elemente necesare în astfel de acţiuni, s-au împărţit pe echipe şi au început operaţiunile de salvare în cea mai dificilă zonă a Bărbuleştiului. Salvatorii BGS au acţionat până la ora 2 diminraţa, reuşind să salveze vieţile a peste 100 de localnici. Oamenii se aflau izolaţi pe case sau în poduri, fiind disperaţi, îngheţaţi, fără alimente şi apă. Misiunea salvatorilor a fost să îi scoată din locurile unde se refugiaseră, să îi transporte la bărci, pentru a-i duce apoi în zona de uscat. Acolo oamenii urmau să fie preluaţi de maşini cu care aveau să ajungă la adăposturile create. De cele mai multe ori, Salvatroii au înotat, ţinându-se de barcă, pentru a putea transporta cât mai multe persoane, la un fiecare drum făcut.
„Situaţia era dramatică! Deja ar trebui să nu ne mai şocăm, trecând prin atâtea astfel de situaţii de la Timiş încoace... Însă, continuă să ne afecteze ceea ce vedem. Eu unul nu-mi pot scoate din minteimaginea unei mame care mi-a pus în braţe copilaşul de doar câteva luni, s-a uitat disperată către mine şi mi-a strigat: Salvaţi-mi copilul! Pe mine puteţi să mă lăsaţi aici, dar salvaţi-mi copilul!”, a declarat Tudor Emanuel, unul dintre salvatorii BGS.
Echipele de salvatori s-au întors duminică, fiind pregătiţi să intervină în orice moment şi oriunde va fi nevoie de ei.
Din 2007, în preajma sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, companiile Grupului BGS îşi mobilizează partenerii, pentru a duce ajutoare comunităţilor defavorizate, din zone greu accesibile.
Începând cu editia de Craciun 2009, acţiunile se desfăşoară sub numele "Zoom pe România". Atunci am lansat şi un site, unde vizitatorii pot face donaţii şi pot propune alte comunităţi izolate care să beneficieze de ajutoarele strânse în cadrul programului.
Actiunea a avut loc in 3 februarie, pe domeniile din zona Cochirleni, pe aproape 7.000 de hectare. Au fost împrastiate peste cinci tone de hrana uscata si sare pentru sutele de animale salbatice în pericol sa moara de foame.
Un convoi de zece maşini de teren, noroi şi zapada înalta de peste un metru. Poate parea atmosfera de la un traseu off-road prin munţi. În realitate, a fost vorba despre încercarea de a salva sute de animale salbatice de la o moarte sigura ...
Actiunea a avut loc in 3 februarie, pe domeniile din zona Cochirleni, pe aproape 7.000 de hectare. Au fost împrastiate peste cinci tone de hrana uscata si sare pentru sutele de animale salbatice în pericol sa moara de foame.
Un convoi de zece maşini de teren, noroi şi zapada înalta de peste un metru. Poate parea atmosfera de la un traseu off-road prin munţi. În realitate, a fost vorba despre încercarea de a salva sute de animale salbatice de la o moarte sigura.
Zece localnici, membri ai Asociaţiei Vânatorilor şi Pescarilor Sportivi „Egreta“, şi aproape 20 de salvatori BGS au împraştiat peste cinci tone de grâu, porumb şi lucerna în aproape 20 de locaţii, pe o raza de mai bine de 20 de kilometri de la cabana asociaţiei.
Acţiunea s-a desfaşurat în zona cuprinsa între Cochirleni şi Mircea Voda. Mai exact, a fost acoperita aproape jumatate din suprafaţa forestiera a fondului silvic 12 Cochirleni, care cuprinde zona dintre cabana unde îşi are sediul asociaţia şi pâna la jumatatea fluviului Dunare.
Hrana uscată şi sarea necesară supravieţurii animalelor sălbatice în această perioadă a fost împrăştiată în aproape şapte ore, timp în care convoiul de maşini a încercat să acopere un areal cât mai întins.
„În mod normal, animalele sunt hranite o data sau de doua ori pe saptamâna. În ultima perioada, din cauza viscolului şi a zapezilor abundente cazute, a fost practic imposibil sa patrundem în padure, pentru a împraştia hrana“, a declarat Mircea Smaranda, preşedintele Asociaţiei Vânatorilor şi Pescarilor Sportivi (AVPS) „Egreta“.
Pentru ca animalele riscau sa plece spre alte zone sau, şi mai rau, sa moara de foame, Smaranda a apelat la ajutor. „Am contactat o persoana despre care ştiam ca se implica în astfel de acţiuni de anvergura“, marturiseşte preşedintele asociaţiei. Ajutorul a venit din partea lui Bogdan Oprea, patronul firmei bucureştene de paza şi protecţie BGS: „M-a sunat domnul Smaranda, mi-a spus despre ce este vorba şi am acceptat imediat“.
Maşinile s-au înzapezit de mai multe ori
Drumul spre padure şi liziera a fost anevoios, maşinile ramânând înzapezite de mai multe ori. Efortul susţinut, coordonarea ireproşabila şi experienţa celor 30 de persoane implicate în acţiune au reuşit sa duca la bun sfârşit misiunea.
În urma evaluarii anuale, în fondul 12 Cochirleni existau aproximativ 40 de cerbi, 70 de capriori, aproape 700 de iepuri şi peste 75 de porci mistreţi, alaturi de vulpi, fazani şi potârnichi. Sunt cifre aproximative, însa toate aceste animale riscau sa moara de foame.
„Zapada îngheţata nu a mai permis animalelor sa-şi procure hrana şi riscam sa moara ori sa se îndrepte spre alte zone. Trebuia sa acţionam cât mai repede“, spune îngrijorat preşedintele asociaţiei. Hrana uscata şi sarea împraştiate le vor ajunge animalelor pentru aproximativ doua saptamâni, pâna când vremea se va mai încalzi, spera reprezentanţii fondului forestier.
Mai multe încercari eşuate
În acţiunea desfaşurata a fost acoperita o mare parte din cele 11.120 de hectare aflate în administrarea asociaţiei de vânatori şi pescari. „Fondul de vânatoare se întinde pâna la jumatatea fluviului Dunarea, am reuşit sa patrundem cu un buldoescavator pâna mai aproape de malul apei, însa în padure nu am reuşit nici macar cu tractorul“, spune Smaranda.
Actiuni 2009
Începând cu luna noiembrie 2009, compania BGS DIVIZIA DE SECURITATE sponsorizează Fundaţia Filantropică Metropolis prin furnizarea de servicii de monitorizare şi intervenţie rapidă antiefracţie. Fundaţia – având ca obiectiv protecţia copiilor separaţi temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor ...
Începând cu luna noiembrie 2009, compania BGS DIVIZIA DE SECURITATE sponsorizează Fundaţia Filantropică Metropolis prin furnizarea de servicii de monitorizare şi intervenţie rapidă antiefracţie. Fundaţia – având ca obiectiv protecţia copiilor separaţi temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor – este situată într-o zonă cu risc crescut de infracţionalitate, drept pentru care serviciile BGS sunt extrem de necesare.
Alin Manole, responsabilul de comunicare al Fundaţiei, a apreciat sprijinul BGS, afirmând că „înainte ca firma BGS să vina în sprijinul copiilor, centrul de ocrotire ACASĂ a fost de hoţi în repetate rânduri, iar copiii erau într-un pericol continuu. Acum copiii sunt liniştiţi şi nu le mai este teamă”.
In vinerea mare, o caravana formata din peste 25 de masini din parcul auto al BGS astepta plecarea din fata Casei Presei Libere. Printre zeci de tricouri albastre, se vedeau si cateva fete cunoscute. Desi era doar 8 dimineata, mai multe vedete s-au alaturat actiunii umanitare care a vizat cateva sate izolate din zona Buzaului. Caravana umanitara a dus iepurasul de Paste la peste 350 de persoane considerate defavorizate. S-au avut in vedere cele mai sarace gospodarii din satele Lopatari, Luncile, Terca, Plostina ...
In vinerea mare, o caravana formata din peste 25 de masini din parcul auto al BGS astepta plecarea din fata Casei Presei Libere. Printre zeci de tricouri albastre, se vedeau si cateva fete cunoscute. Desi era doar 8 dimineata, mai multe vedete s-au alaturat actiunii umanitare care a vizat cateva sate izolate din zona Buzaului. Caravana umanitara a dus iepurasul de Paste la peste 350 de persoane considerate defavorizate. S-au avut in vedere cele mai sarace gospodarii din satele Lopatari, Luncile, Terca, Plostina.
LIVIU VARCIU A CARAT SACI PANA NOAPTEA TARZIU
A venit singur, fara fite si plin de entuziasm. Nu s-a dat la o parte de la ridicarea si impartirea sacilor, desi nu se refacuse complet dupa o interventie chirurgicala care ar fi putut sa-i dea batai de cap. A condus chiar masina de teren a presedintelui BGS, Bogdan Oprea. Cristina Cabel (B1) i-a tinut companie in prima parte a zilei. Cand caravana s-a oprit in zona centrala a satului, cateva fetite mai curajoase l-au recunoscut si l-au abordat pentru autografe. "Stiu ca in mod normal se spune ca daca ajuti oameni, o faci pentru tine. Mai ales daca esti persoana publica. Dar eu cred in puterea exemplului, de aceea vreau sa il felicit pe Bogdan pentru initiativele lui si sa-l asigur ca voi spune "prezent" la toate actiunile umanitare sau de ajutorare pe care le va face. Mi se pare un lucru extraordinar sa poti sa ajuti oameni nevoiasi si sa o si faci. Ar fi bine daca toti cei care ar putea face asta, s-ar implica mai des si mai mult", ne-a spus Liviu.
CHRISTIAN SABBAGH A VENIT CU MASINA PERSONALA
Desi ar fi putut sa se deplaseze cu una din masinile puse la dispozitie de Bogdan Oprea, Christian Sabbagh (Prima TV) a preferat sa vina cu masina personala, ea fiind tot o masina de teren ca cele existente in parcul BGS. El este nelipsit la actiunile de salvare si intrajutorare pe care le-a initiat Bogdan Oprea de-a lungul timpului.
CRISTINA CABEL SI IZABELA CARAGEA AU STAT DE VORBA CU BATRANII
Sacii au fost plini cu faina, paste, pateuri, cozonaci, fructe si dulciuri pentru masa de Paste. Cristina Cabel (B1 TV) a fost ajutata de Izabela Caragea (National TV) sa intre in ritmul operatiunii umanitare, Izabela participand si la actiunea BGS de ajutorare cu ocazia Craciunului. "Este imposibil sa intri in casele oamenilor sarmani si sa nu plangi. Mi-au dat lacrimile de nenumarate ori si de bucurie ca am putut sa-i ajutam si sa le aducem o masa de Paste decenta, dar si de nefericirea lor si de constiinta faptului ca ceea ce facem nu le va putea sterge suferinta in totalitate. Am vazut batrani orbi, batrani paralizati, familii care nu aveau ce pune pe masa de Paste. A fost emotionant", a declarat Cristina Cabel.
MIHAELA TATU A AJUNS DUPA AMIAZA, DAR A REZISTAT PANA NOAPTEA TARZIU
Desi a fost prinsa in filmari in prima parte a zilei, Mihaela Tatu s-a alaturat grupului umanitar din Buzau imediat dupa pranz. Plina de forte proaspete, Mihaela a stat in permanenta langa Liviu. Dupa ce au parasit zona satelor vizate, caravana BGS s-a indreptat catre orfelinatul "Sfantul Nicolae" din Valea Plopilor, judetul Prahova, aflat in ingrijirea parintelui Tanase. Ajunsi tarziu in noapte, Mihaela si Liviu au reusit sa descarce sacii alaturi de salvatorii BGS in liniste, pentru ca toti copiii dormeau deja. "O zi de neuitat. As repeta-o oricand", a declarat Mihaela Tatu.
"NU NE OPRIM AICI", A DECLARAT BOGDAN OPREA
"Noi facem genul acesta de actiuni de foarta multa vreme prin fundatia noastra de dezastre si calamitati. Nu ne vom opri aici. Sunt prea multi oameni care au nevoie de ajutor", a declarat Bogdan Oprea, presedintele BGS. "Vrem sa tragem un semnal de alarma ca se poate", a declarat Simona Chitac, manager al agentiei de PR in PRogress. "Luam cu noi persoane publice care chiar cred in ceea ce facem si ele devin portavocea noastra pe mai departe. Nu a existat pana acum cineva care sa nu ramana marcat de ceea ce vede in astfel de operatiuni. Stim ca ele nu vor rezolva fondul problemei, dar in acelasi timp fara astfel de actiuni ar fi fost acum cel putin 350 de oameni mai flamanzi in zilele acestea de sarbatoare. Multumim si celor care ne-au ajutat cu produse pentru aceasta operatiune: Mandy Foods si Titan ", a continuat Simona Chitac.
Actiuni 2008
Bogdan Oprea a primit vineri, 5 decembrie 2008, un telefon de la Sanda Ladoşi, care l-a „dezarmat” şi l-a convins să participe la teledonul organizat de Antena 1 şi Fundaţia Mereu Aproape, în sprijinul unor copii bolnavi care aveau nevoie urgentă de tratament şi intervenţii medicale speciale...
Bogdan Oprea a primit vineri, 5 decembrie 2008, un telefon de la Sanda Ladoşi, care l-a „dezarmat” şi l-a convins să participe la teledonul organizat de Antena 1 şi Fundaţia Mereu Aproape, în sprijinul unor copii bolnavi care aveau nevoie urgentă de tratament şi intervenţii medicale speciale. Printre vedetele prezente la teledon, alături de Moş Nicolae, s-au numărat: Mihai Morar, Daniel Buzdugan, Sanda Ladoşi, Mihai Georgescu, Nelu Ploieşteanu, Mihaela Tatu şi Bianca Brad.
In dimineata zilei de 19 decembrie, 30 de angajati BGS au pornit din Bucuresti spre una din cele mai sarace localitati din Romania: comuna Motoseni, judetul Bacau. Ei au transportat pentru locuitorii comunei peste 20 de tone de alimente si dulciuri, in 21 de masini de teren. Datorita drumurilor greu accesibile si conditiilor meteorologice defavorabile, echipa BGS a ajuns in Motoseni abia dupa 30 de ore de drum.
Despre drumul spre Motoseni, coordonatorul "expeditiei" si Presedintele BGS, Bogdan ...
In dimineata zilei de 19 decembrie, 30 de angajati BGS au pornit din Bucuresti spre una din cele mai sarace localitati din Romania: comuna Motoseni, judetul Bacau. Ei au transportat pentru locuitorii comunei peste 20 de tone de alimente si dulciuri, in 21 de masini de teren. Datorita drumurilor greu accesibile si conditiilor meteorologice defavorabile, echipa BGS a ajuns in Motoseni abia dupa 30 de ore de drum.
Despre drumul spre Motoseni, coordonatorul "expeditiei" si Presedintele BGS, Bogdan Oprea, povesteste: "Am pregatit masinile, pentru ca stiam ce urma sa intampinam la nivelul traseului pana in satele din comuna Motoseni. Drumul a fost infernal, doar masinile de teren puteau sa il infrunte".
Odata ajunsi in Motoseni, voluntarii BGS au descarcat cea mai mare parte a alimentelor in biserica din comuna, de unde le-au distribuit. Locuitorii comunei au primit faina, ulei, conserve, zahar si alte produse alimentare pentru masa de Craciun. De asemenea, copiii au primit pachete cu dulciuri.
Restul alimentelor au fost oferite satenilor ale caror case erau la distante mari de biserica. "Casele din comuna sunt saracacioase, oamenii prost imbracati. Mi s-a facut pielea de gaina in momentul in care am ajuns intr-o casa si am vazut 8 copii imbracati in zdrente. Unul dintre ei isi punea cizmele de cauciuc direct pe piciorul gol. Mai mult, fiind la distanta mare fata de centru, acesti copii strabat drumul pe jos pana la scoala", povesteste Laurentiu Ciortan, voluntar BGS.
Actiunea de intrajutorare "O masa imbelsugata de Craciun pentru cei necajiti" a fost posibila datorita investitiei BGS si a partenerilor Admiral si Top Brand. Suma investita in aceasta actiune depaseste 30.000 de Euro.
Actiuni 2006
În luna februarie 2006, în cadrul programului “Drumul către ceilalţi” BGS a derulat campania „Fii pregătit pentru neprevăzut”. Aceasta a fost destinată grădiniţelor, şcolilor şi liceelor din sectorul 3, Bucureşti.
Echipe formate din medici şi salvatori BGS au pregătit cadrele didactice şi elevii pentru a face faţă unor situaţii neprevăzute, cum ar fi incendiile sau cutremurele, şi pentru a acorda primul ajutor. Cursul a constat în 4 module dintre care 3 au fost teore ...
În luna februarie 2006, în cadrul programului “Drumul către ceilalţi” BGS a derulat campania „Fii pregătit pentru neprevăzut”. Aceasta a fost destinată grădiniţelor, şcolilor şi liceelor din sectorul 3, Bucureşti.
Echipe formate din medici şi salvatori BGS au pregătit cadrele didactice şi elevii pentru a face faţă unor situaţii neprevăzute, cum ar fi incendiile sau cutremurele, şi pentru a acorda primul ajutor. Cursul a constat în 4 module dintre care 3 au fost teoretice, iar unul practic.
Începând din 2003, voluntarii Asociaţiei au participat la numeroase acţiuni de deszăpezire, pentru a salva sute de oameni rămaşi în maşini, în mijlocul troienelor. Majoritatea solicitărilor au venit la Dispeceratul de Securitate BGS, oamenii disperaţi căutând un sprijin, întrucât utilajele de deszăpezire nu mai făceau faţă, iar ei riscau să sufere de degerături şi înfometări.
De fiecare dată, echipajele BGS au ajutat pro-bono persoanele înzăpezite, care le-au cerut ajutorul. Agenţi şi medici, dotaţi cu echipamentul necesar (maşini de teren, corzi, lopeţi, medicamente, pături, mâncare), formau o caravană, demarând propriile operaţiuni de salvare.
Actiuni 2008
Salvatorii BGS au plecat catre Bulgaria joi, 3 ianuarie 2008, pentru a veni în ajutorul românilor care rămăseseră înzăpeziţi în drumul către casă. Apelul de urgenţă al unora dintre ei a venit chiar la dispeceratul BGS, după ce la 112 li s-a spus că nu au cum sa îi ajute şi că ar fi bine să apeleze la salvatorii BGS ...
Salvatorii BGS au plecat catre Bulgaria joi, 3 ianuarie 2008, pentru a veni în ajutorul românilor care rămăseseră înzăpeziţi în drumul către casă. Apelul de urgenţă al unora dintre ei a venit chiar la dispeceratul BGS, după ce la 112 li s-a spus că nu au cum sa îi ajute şi că ar fi bine să apeleze la salvatorii BGS.
O echipă formată din 10 salvatori profesionişti, printre care şi cadre medicale ale serviciului de ambulanţă BGS, au pornit la drum spre Byala, în 3 maşini de teren complet echipate pentru astfel de situaţii. „Am fi plecat chiar dacă acel apel nu ar fi venit la dispeceratul nostru, pentru că BGS este acolo unde oamenii au nevoie de noi”, declara Bogdan Oprea, coordonatorul expediţiei şi preşedinte BGS Grup.
Românii la care au ajuns salvatorii suportaseră frigul peste 24 de ore. Mulţi îşi pierduseră răbdarea sau speranţa, mai ales că afară continua să ningă.
„Acţiunea a durat aproximativ 22 de ore. Am deszăpezit artere şi am tractat 40 de maşini. I-am ajutat să treacă de un deal de 9 kilometri, care avea o înclinaţie foarte mare. Nu a fost uşor. Nici nu ne aşteptam să fie. Dar când am văzut bucuria lor, nici nu a mai contat cât de greu a fost să ajungem până la ei. Unii aveau şi probleme de sănătate, iar unei tinere i-am schimbat un bandaj”, povesteşte Bogdan Oprea.
